Muzeul Satului "Dimitrie Gusti" din Bucuresti a fost infiintat la initiativa sociologului caruia ii poarta numele si a fost inaugurat la data de 10 martie 1936, in prezenta regelui Carol al II-lea. Pentru publicul larg, muzeul a fost deschis la data de 17 martie 1936. La inceput, muzeul cuprindea 33 de gospodarii, dispuse pe o suprafata de cca. 6 ha. Gospodariile taranesti erau "asezate" potrivit unui plan realizat de scenograful V.I. Popa, plan care urmarea sa reproduca harta Romaniei. In prezent, muzeul cuprinde peste 330 de gospodarii din toate zonele tarii. Poate fi vizitat de marti pana duminica, intre orele 9,00 si 17,00. Pana pe data de 1 martie, Muzeul Satului este inchis in zilele de luni.
|
|
|
Înființat în 1990, Muzeul Țăranului Român, cu sediul în București, are cel mai bogat patrimoniu de obiecte țărănești: peste 90.000 de piese, grupate în mai multe colecții care se îmbogățesc permanent prin cercetări de teren și achiziții masive. Istoria muzeului începe în 1875, când, la propunerea lui Titu Maiorescu, s-a înființat , pe lângă Muzeul Național de Antichități, o secțiune de „artă textilă", cu „lucrări făcute la țară". Multe dintre obiectele de îmbrăcăminte, covoarele și țesăturile expuse atunci se regăsesc în „tezaurul" Muzeului Țăranului de astăzi.
|
 În centrul Capitalei, „la o aruncătură de băț” de Piața Unirii, se află Biserica Bucur. Acest lăcaș de cult, de o inestimabilă valoare istorică, poartă numele celui care, potrivit legendei, a întemeiat orașul București și a ridicat, pe colina de pe malul Dâmboviței, o mică biserică din lemn. Pe locul acesteia, Mircea cel Bătrân a clădit o biserică din zid, distrusă de un incendiu în sec. al XVII-lea, reconstruită apoi de către călugării de la Radu Vodă, spre a sluji drept gropniță și capelă a cimitirului mănăstirii. Are hramul sf. Anastasie și Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei.
|
|
|
Pe la 1568, domnitorul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1576) a ridicat, pe malul Dâmboviței, o mică mănăstire, închinată Sfintei Treimi. Lăcașul a fost dărâmat de turci și pe ruinele lui, Mihnea al II-lea "Turcitul" (1577-1583) a construit o altă biserică. Boierii țării au socotit însă, că nu se pot face slujbe creștinești într-o biserică ridicată de un domn ce renunțase la credința strămoșească și, timp de 30 de ani, biserica a rămas pustie. În 1611începe domnia lui Radu-Mihnea, cel care „a pus de a curățit-o și a așezat călugări, ca să facă slujbe întrânsa”.
|
|
Pereții din bârne de lemn, acoperite cu un strat de „lutuială”, spoite apoi cu var alb; ușa mică prin care se ajunge în tinda îngustă, din care se intră imediat în "odaie", acolo unde se păstrează laițele acoperite cu lăicere, măsuța rotundă înconjurată de scăunele cu trei picioare, vârtelnița și stativele, opaițul cu feștilă și „Ceaslovul”, colțul cu icoane pictate pe lemn și înnegrite de vreme, „culmea” cu „cămeși" din pânză țesută în casă, catrințe și sumane, lada de zestre, "cuptiorul" și hornul cu motocei roșii...
|
|
|
|
|
|